Pe timpul iernii, menținerea unei temperaturi corecte în locuință este esențială atât pentru confortul termic, cât și pentru sănătate. O temperatură prea ridicată sau o aerisire insuficientă pot afecta calitatea aerului și starea generală de bine, în timp ce o temperatură prea scăzută expune ocupanții — în special copiii, vârstnicii și persoanele cu afecțiuni respiratorii — la riscuri reale pentru sănătate.

1. Care este temperatura ideală în locuință

Nu există un număr universal valabil pentru toate locuințele și toate familiile. Temperatura ideală depinde de activitățile desfășurate în încăpere, de vârsta și starea de sănătate a ocupanților, de nivelul de izolație al clădirii și de preferințele personale.

Cu toate acestea, există repere clare stabilite de organizații internaționale. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca temperatura în locuință să nu scadă sub 18°C în sezonul rece, pentru adulții sănătoși bine îmbrăcați. Acolo unde locuiesc sugari, vârstnici sau persoane cu afecțiuni cronice, temperatura minimă recomandată crește la minimum 21°C.

ASHRAE Standard 55 și ISO 7730 — standardele internaționale pentru confortul termic în clădiri — definesc zona de confort termic iarna la 20–24°C, cu umiditate relativă cuprinsă între 40 și 60%. Aceste standarde subliniază că temperatura aerului din cameră nu este singurul factor: pereții reci, ferestrele cu un singur strat de sticlă sau curenții de aer pot reduce semnificativ confortul chiar dacă termostatul indică o valoare corectă.

Energy Saving Trust (Regatul Unit) recomandă menținerea unei temperaturi între 18 și 21°C în camerele de zi, pe timp de iarnă — un interval care echilibrează confortul cu consumul eficient de energie.

2. Temperaturile recomandate pe încăperi

Adaptarea temperaturii în funcție de destinația încăperii reduce consumul de energie și creează un mediu interior mai sănătos:

ÎncăpereTemperatură recomandată
Living, cameră de zi20–22°C
Dormitor adulți16–19°C
Camera copiilor (zi)20–22°C
Camera bebelușului21–23°C
Baie22–24°C
Bucătărie18–20°C
Holuri și spații de circulație16–18°C

Dormitoarele fac excepție: o temperatură ușor mai scăzută — între 16 și 19°C — favorizează un somn mai odihnitor, deoarece organismul parcurge mai eficient ciclurile de somn REM într-un mediu mai răcoros. OMS recomandă ca spațiile locuite de copii să nu coboare niciodată sub 20°C, în special pe timpul nopții.

3. Termostatul — setare inteligentă, nu fixă

Un program de termostat adaptat rutinei zilnice poate reduce factura de energie fără a afecta confortul. Câteva principii practice:

Casele bine izolate au inerție termică mare și răspund lent la variații; cele slab izolate pierd căldura rapid. Oscilatiile mari și frecvente de temperatură consumă mai multă energie decât menținerea unui nivel stabil.

4. Importanța aerisirii zilnice

Încăperile trebuie aerisite zilnic, chiar și în perioadele cu temperaturi exterioare foarte scăzute. O aerisire corectă:

Se recomandă aerisiri scurte și eficiente de 5–10 minute, cu ferestrele larg deschise — nu în crăpătură. Aerisirea în crăpătură răcește pereții fără a reînnoi aerul corespunzător. Dacă locuința este bine izolată, temperatura interioară revine la normal în câteva minute după închiderea ferestrei.

5. Controlul umidității aerului

Încălzirea centrală reduce umiditatea relativă a aerului din încăperi. Umiditatea optimă într-o locuință este cuprinsă între 40% și 60% (ASHRAE Standard 55 / ISO 7730). Sub această valoare, aerul uscat irită mucoasele nazale și căile respiratorii, provoacă disconfort ocular și favorizează supraviețuirea virusurilor în aerosoli. Peste 60%, riscul de condens și mucegai crește considerabil.

Pentru menținerea umidității în interval optim:

Un higrometru de cameră (disponibil la prețuri mici) permite monitorizarea precisă a umidității și ajustarea în timp real.

6. Pericolul utilizării aragazului pentru încălzire

Folosirea aragazului ca sursă de încălzire a locuinței reprezintă un risc major pentru viață, nu doar pentru sănătate. Statisticile medicale arată că cel puțin 20% din intoxicațiile cu monoxid de carbon sunt cauzate de utilizarea necorespunzătoare a aragazului (dr. Tudor Ciuhodaru, medic urgentist).

Pericolul este dublu. Arderea gazelor naturale în spații închise consumă oxigenul din cameră și eliberează monoxid de carbon — un gaz incolor, inodor și insipid, imposibil de detectat fără aparatură specială. Conform datelor Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o bucătărie de 7 m³ — dimensiunea tipică în apartamentele românești — cu geamurile și ușile închise și toate ochiurile de aragaz aprinse, oxigenul se epuizează în circa 39 de minute. Monoxidul de carbon produs în cazul unei arderi corecte poate fi letal în 35 de minute.

Monoxidul de carbon se leagă de hemoglobină de circa 250 de ori mai puternic decât oxigenul, blocând transportul de oxigen către organe. Simptomele sunt înșelătoare și imită gripa: dureri de cap, amețeli, greață, oboseală, confuzie. Multe victime adorm fără să realizeze pericolul.

România se află în Europa de Est, o regiune cu o rată a mortalității cauzate de monoxidul de carbon de 26 de ori mai mare decât în Europa de Vest (AEI / date statistice 1980–2008). Cazurile din mediul urban sunt de 8 ori mai numeroase decât în rural, tocmai din cauza utilizării aragazului sau a centralei de apartament ca surse improvizate de căldură.

Utilizarea aragazului sau a oricărui aparat de gătit pentru încălzirea spațiilor este interzisă și poate fi fatală.

7. Verificarea instalațiilor de încălzire

Înainte de sezonul rece și periodic pe durata acestuia, se recomandă:

Recomandări finale

(Surse: OMS — Housing and Health Guidelines; ASHRAE Standard 55-2023; ISO 7730:2005; Energy Saving Trust; Delgaz Grid — raport intoxicații CO 2024)