Coborârile sunt benzile sau barele metalice care duc curentul de trăsnet de la captoarele de pe acoperiș până la priza de pământ. Sunt elementul cel mai vizibil al unui sistem de protecție împotriva trăsnetului — le vedem pe fațadele clădirilor, fixate cu bride la distanțe egale, coborând drept spre sol.
Dacă sunt prea puține, curentul de trăsnet se va concentra pe un număr mic de trasee, crescând riscul de scântei periculoase în clădire. Dacă sunt montate greșit — prea aproape de ferestre, pe pereți combustibili fără distanță suficientă sau cu bucle în traseu — efectele pot fi mai grave decât absența protecției. Normativul de referință este I7-2011 cu modificările din Ord. 959/2023.
1. Câte coborâri sunt necesare
Numărul de coborâri nu este fix pentru toate clădirile — depinde de cum e construit sistemul de captare și de tipul clădirii.
Paratrăsnet clasic cu rețea de conductoare
Regula de bază: minimum două coborâri pe perimetrul clădirii, distribuite cât mai uniform. Cu cât mai multe coborâri există, cu atât curentul se împarte pe mai multe trasee — mai sigur pentru tot ce se află în clădire.
Distanța maximă admisă între două coborâri consecutive depinde de nivelul de protecție ales:
| Nivel de protecție | Distanța maximă între coborâri |
|---|---|
| I | 10 m |
| II | 10 m |
| III | 15 m |
| IV | 20 m |
O clădire cu perimetrul de 60 m și nivelul III necesită cel puțin patru coborâri (60 m ÷ 15 m = 4). Dacă pe o latură nu pot fi montate coborâri din cauza arhitecturii — o fațadă de sticlă, de exemplu — acestea se redistribuie pe celelalte laturi, dar distanța dintre ele nu trebuie să scadă sub o treime din valorile din tabel. O variație de ±20% față de distanțele din tabel este acceptată, dacă distanța medie rămâne conformă.
Paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare (PDA)
Regulile sunt mai stricte decât la sistemul clasic:
- fiecare PDA se leagă la pământ prin cel puțin două coborâri
- sunt necesare cel puțin patru coborâri dacă înălțimea clădirii depășește 28 m sau dacă coborârea are un traseu mai mult orizontal decât vertical
- dacă pe o clădire sunt montate n PDA-uri conectate între ele, numărul minim de coborâri este 2n — două PDA-uri înseamnă minimum patru coborâri, trei PDA-uri înseamnă minimum șase, și tot așa
- un PDA montat pe un stâlp metalic independent, separat de clădire, are nevoie de o singură coborâre
Când sunt necesare două coborâri, normativul nu impune pe ce fațade se montează — contează doar respectarea distanțelor din Tabelul 6.18. Poți pune ambele pe aceeași fațadă dacă distanța dintre ele este conformă.
Când sunt necesare patru coborâri, acestea trebuie dispuse pe fațade opuse, respectând distanțele din tabel. Asta înseamnă că trebuie să existe coborâri pe ambele fațade opuse — nu că fiecare fațadă poate primi exact una. Regula de bună practică este câte o coborâre pe fiecare fațadă — distribuție uniformă pe toate cele patru laturi. În situații deosebite, impuse de arhitectură, se pot pune două pe o fațadă (sau cate una pe o fatada) și două pe fațada opusă, cu condiția că distanțele din Tabelul 6.18 sunt respectate. Ce nu e permis este să le concentrezi (mai mult de doua coborâri) pe fațade adiacente sau pe o singură fațadă.
Coșuri de fum înalte
Coșurile cu înălțime mai mare de 40 m necesită cel puțin două coborâri, repartizate uniform, dintre care una pe direcția vântului dominant. Coborârile se leagă între ele prin centuri în zona superioară și la baza coșului, și fiecare se leagă individual la priza de pământ.
2. Din ce se fac coborârile
Materialul se alege în funcție de mediu — umiditate, sare, substanțe chimice — și de compatibilitatea cu celelalte elemente metalice ale clădirii.
Secțiunile minime uzuale (din Tabelul 6.20 al normativului):
| Material | Formă | Secțiune minimă | Dimensiune practică |
|---|---|---|---|
| Oțel galvanizat (OLZn) | Bandă | 50 mm² | 25×4 mm sau 30×4 mm |
| Oțel galvanizat (OLZn) | Bară rotundă | 50 mm² | Ø 8 mm |
| Cupru | Bandă | 50 mm² | 25×2 mm |
| Cupru | Bară rotundă | 50 mm² | Ø 8 mm |
| Aluminiu | Bandă | 70 mm² | 25×3 mm |
| Aluminiu | Bară rotundă | 50 mm² | Ø 8 mm |
| Oțel inoxidabil | Bandă | 50 mm² | 25×2 mm |
| Oțel inoxidabil | Bară rotundă | 50 mm² | Ø 8 mm |
În practică, cea mai folosită soluție în România este banda de oțel galvanizat la cald 25×4 mm — simplă, ieftină, rezistentă, ușor de montat cu bride standard. Cuprul se folosește acolo unde mediul este coroziv sau unde galvanizarea nu e suficientă. Aluminiul este potrivit pentru fațade metalice, dar nu se îmbină direct cu cuprul — cuplul galvanic provoacă coroziune accelerată.
Ce nu se poate folosi ca coborâre: cablurile coaxiale izolate sunt explicit interzise prin normativ.
Dacă dimensiunile minime nu pot fi respectate și coborârea trece pe lângă materiale combustibile, secțiunea conductorului de oțel nu trebuie să fie mai mică de 100 mm² — de exemplu bandă 25×4 mm (care face exact 100 mm²).
3. Cum se montează — traseu, distanțe și reguli practice
Traseul coborârii
Coborârea trebuie să meargă drept și vertical, pe cel mai scurt drum de la captor la priză de pământ. Buclele — deviații orizontale urmate de revenire pe verticală — trebuie evitate. Dacă o buclă e inevitabilă (o consolă mare a acoperișului, de exemplu), normativul impune că distanța în linie dreaptă între capetele buclei să fie mai mare decât o valoare calculată conform Anexei 6.8.
Coborârile nu se instalează în jgheaburi sau burlane de scurgere, nici dacă acestea sunt din plastic. Conectarea captorului la coborâre nu se face prin jgheab — se folosește un conductor separat, dedicat.
Distanța față de uși și ferestre
Coborârile nu se montează chiar lângă uși și ferestre. Distanța minimă față de acestea se calculează cu o formulă din Anexa 6.8 a normativului, care ține cont de clasa de protecție și de numărul de coborâri. Cu cât mai multe coborâri există pe clădire, cu atât distanța necesară față de uși și ferestre este mai mică.
Exemplu simplu: o coborâre de clasa III, singura pe acel traseu, pe o lungime de 5 m de la captor până la bara de echipoțențializare, trebuie să fie la minimum 20 cm față de ușile și ferestrele din acea zonă. Cu patru sau mai multe coborâri pe clădire, distanța necesară se înjumătățește.
Distanța față de alte instalații metalice
Coborârile fac parte din sistemul de protecție împotriva trăsnetului, dar în momentul loviturii transportă curenți uriași — de zeci de mii de amperi. Dacă o conductă de apă, un cablu electric sau o altă instalație metalică se află prea aproape, poate sări o scânteie între coborâre și acea instalație. Scânteia poate aprinde materiale combustibile sau distruge echipamente.
Distanța de separare necesară față de orice instalație metalică din clădire se calculează cu aceeași formulă din Anexa 6.8. Soluția alternativă, dacă distanța nu poate fi asigurată, este conectarea tuturor instalațiilor metalice la o bară comună de echipoțențializare — astfel nu mai există diferență de potențial între ele și nu mai poate sări scântei.
4. Pereți combustibili și suprafețe inflamabile
Dacă peretele pe care se montează coborârea este din material incombustibil — beton, cărămidă, tencuială — coborârea poate fi montată direct pe suprafața peretelui sau înglobată în el.
Dacă peretele este din material inflamabil — lemn, polistiren, vată minerală cu fețe combustibile, OSB — coborârea trebuie să fie la mai mult de 10 cm distanță față de perete pe toată lungimea ei. Suporturile de prindere (bridele) pot fi în contact cu peretele, dar conductorul în sine nu.
Dacă nici cei 10 cm nu pot fi asigurați — de exemplu pe o casă din lemn cu o coborâre mascată — secțiunea conductorului trebuie să crească la minimum 100 mm² (banda OLZn standard 25×4 mm face exact 100 mm²).
Pe acoperișuri din materiale inflamabile, normativul impune una sau mai multe măsuri suplimentare: mărirea secțiunii conductorului, creșterea distanței față de învelitoare sau montarea unui strat de protecție termică între conductor și materialul inflamabil.
5. Pot pune coborârile în interiorul clădirii
Da, dar cu condiții. Dacă din motive arhitecturale coborârile nu pot fi montate pe fațadă, pot fi instalate în canale deschise în zidărie. Important: trebuie menținută distanța de separare față de orice element metalic din interiorul structurii — conducte, armături, cabluri.
Ce nu se poate face: montarea coborârii direct în tencuiala exterioară. Tencuiala se deteriorează din cauza dilatării termice și a forțelor mecanice generate de curentul de trăsnet — după prima lovitură, tencuiala fisurează și coborârea se poate deplasa sau rupe.
La baza coborârii, în zona accesibilă oamenilor, conductorul se protejează cu un tub de PVC cu grosimea de minimum 3 mm.
6. Pot folosi stâlpii sau armătura clădirii ca coborâre
Da, și este chiar recomandat pentru clădirile mari. Normativul permite și încurajează utilizarea elementelor metalice ale structurii ca „coborâri naturale”, cu câteva condiții:
- continuitate electrică verificabilă pe toată înălțimea
- dimensiunile elementelor metalice respectă minimele din tabel
- grosimea tablelor de fațadă nu este mai mică de 0,5 mm
- îmbinările sunt realizate prin sudare, lipire, sertizare sau strângere cu șuruburi — nu prin simplă atingere
Ce poate fi coborâre naturală:
- armătura de oțel interconectată din stâlpii și grinzile de beton armat
- scheletul de oțel al structurii (hale metalice, clădiri pe cadre de oțel)
- elementele de fațadă metalice — panouri prefabricate, șine profilate
- instalațiile metalice ale clădirii — cu excepția conductelor de lichide inflamabile sau explozibile dacă flanșele nu sunt corect conectate
Avantajul practic: o clădire cu structură metalică sau din beton armat care utilizează structura ca SPT natural are o impedanță totală mult mai mică decât una cu coborâri individuale. Protecția față de supratensiunile induse de trăsnet în interiorul clădirii este semnificativ mai bună.
Când structura de rezistență este utilizată ca coborâre, conductoarele în buclă de pe acoperiș nu mai sunt necesare. Dar toți stâlpii interiori și pereții despărțitori cu armătură de oțel care se află mai aproape de coborâri decât distanța de separare calculată trebuie conectați la captare și la priza de pământ — pentru a evita descărcările electrice periculoase între diferite elemente ale structurii.
7. Mai multe coborâri pe aceeași fațadă
Nu există o regulă care să interzică două sau mai multe coborâri pe aceeași fațadă. Regula este că distanța medie între orice două coborâri consecutive, măsurată de-a lungul perimetrului clădirii, nu depășește valorile din tabel.
Dacă o fațadă nu poate primi coborâri — o suprafață de sticlă, o intrare monumentală, o fațadă ventilată incompatibilă — coborârile se mută pe fațadele adiacente, dar cu o condiție: distanța dintre ele nu trebuie să scadă sub o treime din valorile din tabel. Adică la nivelul III, unde distanța normală e 15 m, coborârile nu pot fi mai apropiate de 5 m una de alta, chiar dacă sunt toate pe aceeași fațadă.
8. Pa8. Panouri fotovoltaice
Odată cu Ord. 959/2023, instalațiile fotovoltaice aferente clădirilor sunt incluse explicit în domeniul de aplicare al normativului I7. Asta înseamnă că panourile PV de pe acoperiș trebuie tratate ca parte a sistemului de protecție — nu ca un element separat.
Un sistem fotovoltaic montat pe acoperiș introduce trei categorii de probleme noi față de o clădire fără panouri: elemente conductoare mari amplasate chiar pe suprafața care primește trăsnetul, cabluri DC care formează bucle mari pe acoperiș, și structuri metalice de montaj care pot fi sau nu folosite ca dispozitive de captare naturale.
Distanța coborârilor față de structura PV
Cadrele metalice ale panourilor și structura de montaj sunt mase conductoare față de care trebuie menținută distanța de separare calculată conform Anexei 6.8 din NP I7-2011. Valoarea nu este fixă — depinde de clasa de protecție a clădirii, de numărul de coborâri și de lungimea conductorului de la punctul respectiv până la bara de echipoțențializare.
Ca orientare practică, la o clădire de clasă III cu patru sau mai multe coborâri, distanța rezultată față de elementele situate în apropierea centurii de echipoțențializare este de ordinul câtorva centimetri. Cu cât coborârea este mai lungă și cu cât clădirea are mai puține coborâri, distanța crește — putând ajunge la 15–25 cm la clădirile cu două coborâri.
Clasa de protecție uzuală pe tipuri de clădiri și distanța orientativă față de structura PV:
| Tip de clădire | Clasa SPT uzuală | Distanță orientativă* |
|---|---|---|
| Locuință individuală | III sau IV | 10–20 cm |
| Bloc de locuințe | III | 8–15 cm |
| Clădire de birouri | III | 8–15 cm |
| Spital, clinică | II | 15–25 cm |
| Școală, grădiniță (>10 săli) | II sau III | 10–20 cm |
| Spațiu comercial (>1000 m²) | II sau III | 10–20 cm |
| Clădire înaltă / foarte înaltă | I sau II | 20–35 cm |
| Producție cu risc de incendiu | I sau II | 20–35 cm |
| Depozit cu materiale combustibile | I | 25–40 cm |
*) Valorile sunt orientative, calculate pentru 4 coborâri, l = 5 m de la centură, prin aer (km = 1). Valoarea exactă rezultă din calculul conform Anexei 6.8.
Când distanța nu poate fi asigurată — situație frecventă când panourile acoperă cea mai mare parte a acoperișului — sunt două soluții:
Conectarea structurii de montaj la bara de echipoțențializare. Fără diferență de potențial între structura PV și coborâre, nu poate sări scântei și distanța de separare nu mai este necesară. Aceasta este soluția uzuală în practică. Conectarea se face cu conductor de secțiune cel puțin egală cu a coborârii.
Utilizarea structurii PV ca dispozitiv de captare natural. Dacă structura prezintă continuitate electrică verificabilă pe toată suprafața și grosimea tablelor este de minimum 0,5 mm, ea poate fi inclusă în sistemul de captare — cu condiția conectării la coborâri și la priza de pământ. La structurile din aluminiu anodizat, continuitatea electrică la îmbinări trebuie verificată, nu presupusă.
Cablurile DC
Cablurile DC dintre panouri și invertor formează bucle mari pe acoperiș, vulnerabile la supratensiunile induse de trăsnet. Se protejează cu dispozitive SPD de tip 1+2 montate la intrarea DC în invertor.
9. Clădiri cu structură metalică
Halele industriale și orice clădire pe schelet de oțel sunt cel mai simplu caz de SPT natural. Structura metalică îndeplinește deja rolul de coborâre, cu condiția că:
- există continuitate electrică verificabilă de la acoperiș până la fundație
- grosimea tablelor de fațadă este de minimum 0,5 mm
- conexiunile sunt durabile — sudate, sertizate sau cu șuruburi, nu prin simplă atingere
Nu mai sunt necesare conductoare de coborâre separate, nu sunt necesare conductoare în buclă pe acoperiș. Structura metalică se conectează la captoare în punctele cele mai înalte și la priza de pământ la bază.
10. Clădiri cu pericol de explozie
Aceasta este situația unde normativul este cel mai strict — și pe bună dreptate. Într-un mediu cu gaze sau pulberi inflamabile, orice scânteie poate declanșa explozia.
Regulile specifice:
- Distanțele de separare față de orice element metalic din clădire sunt obligatorii — nu pot fi înlocuite prin simpla conectare a instalațiilor la o bară comună (cum e permis în clădirile normale).
- Coborârile nu pot traversa zone cu risc de explozie. Traseul se proiectează pentru a le ocoli.
- Dacă se folosește PDA, acesta se amplasează în afara zonelor cu risc de explozie și la un nivel mai ridicat decât instalația protejată — nu poate fi montat chiar deasupra unui rezervor de combustibil.
- Nivelul de protecție ales este I sau II — niciodată III sau IV pentru acest tip de clădire.
- Toate elementele metalice din zonele periculoase — conducte, rezervoare, utilaje — se includ obligatoriu în schema de echipoțențializare.
11. Priza de pământ — ce trebuie știut
Coborârea duce curentul de trăsnet spre pământ, dar dacă priza de pământ are o rezistență prea mare, cea mai mare parte a energiei se va disipa în clădire, nu în sol. Normativul impune o rezistență de dispersie de maximum 10 Ω pentru priza de pământ a SPT.
Două tipuri de bază:
Tip A — electrozi individuali: câte un electrod vertical sau orizontal conectat la fiecare coborâre. Numărul minim de electrozi este doi. Electrozii verticali sunt preferați — au un raport mai bun cost-eficiență și rezistența prizei variază mai puțin în timp. Lungimea necesară a fiecărui electrod depinde de rezistivitatea solului și de nivelul de protecție.
Tip B — electrod în buclă: un conductor metalic îngropat în jurul întregii clădiri, la minimum 0,5 m adâncime (dar nu mai puțin decât adâncimea de îngheț a solului) și la minimum 1 m distanță față de fundație. Electrozii verticali suplimentari se pot adăuga dacă rezistența nu atinge 10 Ω.
Când se alege tip B în mod obligatoriu sau recomandat:
- clădiri din materiale electroizolante (cărămidă, lemn) fără fundație cu armătură de oțel → obligatoriu tip B
- clădiri cu multe echipamente electronice sau risc ridicat de incendiu → recomandat tip B
- în toate cazurile, fundația din beton armat a clădirii este cel mai bun electrod natural de pământ — rezistență mică, stabilă în timp, excelentă pentru echipoțențializare
Priza de pământ comună: dacă priza este comună pentru SPT și pentru instalația electrică a clădirii (ceea ce e ideal), rezistența de dispersie trebuie să fie sub 1 Ω. La această valoare, toate instalațiile sunt la același potențial față de pământ și riscul de scântei în interiorul clădirii dispare practic.
Rezumat
| Parametru | Valoare |
|---|---|
| Coborâri minime — sistem clasic | 2 |
| Coborâri minime — PDA | 2 (minimum 4 dacă H > 28 m) |
| Coborâri pentru n PDA-uri conectate | minimum 2n |
| Distanță maximă între coborâri — nivelul I și II | 10 m |
| Distanță maximă între coborâri — nivelul III | 15 m |
| Distanță maximă între coborâri — nivelul IV | 20 m |
| Distanță față de perete combustibil | minimum 10 cm; dacă nu e posibil: secțiune ≥ 100 mm² |
| Soluție uzuală | Bandă OLZn 25×4 mm (100 mm²) |
| Diametru bară rotundă | Ø 8 mm (50 mm²) |
| Tub PVC protecție la baza coborârii | grosime minimum 3 mm |
| Rezistența prizei de pământ (SPT) | maximum 10 Ω |
| Rezistența prizei de pământ comune (SPT + instalație electrică) | sub 1 Ω |
| Adâncime electrod buclă | minimum 0,5 m (nu mai puțin decât adâncimea de îngheț) |
| Distanța electrodului față de fundație | minimum 1 m |
PS – Reguli practice pentru distanțele între coborârile amplasate orizontal pe acoperiș
– Normativele LPS (IEC 62305 / I7) nu impun o distanță minimă fixă între două porțiuni orizontale paralele ale conductorilor de coborâre.
– Traseele conductorilor trebuie realizate cât mai scurt și cât mai rectiliniu, evitând ocolirile inutile pe acoperiș.
– Porțiunile orizontale se utilizează doar atunci când traseul direct către coborârea verticală nu este posibil.
– Conductoarele paralele trebuie amplasate la distanță între ele cât permite configurația acoperișului, pentru a evita cuplajele electromagnetice și formarea de bucle.
– Trebuie evitată formarea buclelor (trasee închise sau ocoliri mari), deoarece acestea pot genera tensiuni induse și pot afecta comportarea sistemului la descărcarea trăsnetului.
– Criteriul normativ esențial rămâne distanța dintre coborârile sistemului pe conturul clădirii, care este în mod uzual:
• 10 m pentru LPS clasa I și II
• 15 m pentru LPS clasa III
• 20 m pentru LPS clasa IV.
– Distribuirea coborârilor pe cât mai multe fațade ale clădirii contribuie la împărțirea curentului de trăsnet și reducerea solicitărilor locale ale instalației.
(Sursă: NP I7-2011 — Normativ pentru proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor electrice aferente clădirilor, Ord. 959/2023 — modificat și completat)
