Casa de scări este calea de evacuare principală a oricărei clădiri cu mai multe niveluri. Într-un incendiu, fumul ajunge în casa de scări înainte ca oamenii să fi apucat să coboare — și acolo devine periculos. Un om poate supraviețui câteva minute în foc, dar câteva respirații de fum fierbinte sau toxic pot fi fatale. De aceea, normativul P118-1/2025 impune ca orice scară supraterană închisă, care asigură evacuarea utilizatorilor, să fie echipată cu un sistem de control al fumului.

Există două soluții: evacuarea fumului prin tiraj natural-organizat și punerea casei de scări sub suprapresiune. Alegerea depinde de configurația clădirii. Evacuarea naturală este soluția obișnuită; suprapresiunea se aplică acolo unde tirajul natural nu este posibil sau acolo unde clădirea este înaltă ori foarte înaltă.


1. Tirajul natural — soluția uzuală

Principiul este simplu: fumul și gazele fierbinți urcă. Dacă există o deschidere în partea superioară a casei de scări și o admisie de aer la bază, se creează un curent natural care evacuează fumul spre exterior fără niciun ventilator.

Trapa de evacuare — unde se montează și cât de mare trebuie să fie

Dispozitivul de evacuare a fumului se montează la ultimul nivel al casei de scări — fie în perete, fie în acoperișul acesteia. Poate fi o trapă orizontală sau verticală certificată pentru evacuarea fumului.

Dimensiunea minimă este 5% din aria celui mai mare nivel al casei de scări, dar cel puțin 1 m². Dacă, de exemplu, cel mai mare nivel al casei de scări are o suprafață de 15 m², trapa trebuie să aibă aria liberă aerodinamică de cel puțin 0,75 m² — dar regula minimului absolut de 1 m² intră în vigoare și impune o trapă de minimum 1 m².

Trapa trebuie să poată fi comandată în două moduri:

Cele două acționări trebuie să existe simultan — una fără cealaltă nu este suficientă.

Admisia aerului de compensare

Aerul care evacuează fumul trebuie să vină de undeva. Admisia se asigură la partea inferioară a casei de scări, la nivelul căii de acces din exterior. Aria liberă aerodinamică a gurilor de admisie trebuie să fie de minimum 75% din aria trapei de evacuare a fumului.

Admisia se poate asigura prin:

Un detaliu important: normativul interzice explicit evacuarea mecanică a fumului din casele de scări. Evacuarea se face întotdeauna natural — prin tiraj, nu cu ventilator de extracție. Introducerea mecanică a aerului de compensare este permisă; extracția mecanică a fumului nu.


2. Când tirajul natural nu este posibil — suprapresiunea

Există situații în care tirajul natural nu poate funcționa: casa de scări nu are acces direct la acoperiș, configurația arhitecturală nu permite montarea unei trape, sau clădirea este înaltă sau foarte înaltă. În aceste cazuri, casa de scări se pune sub suprapresiune față de restul clădirii.

Logica este inversă față de tiraj: în loc să evacuăm fumul din casă de scări, împiedicăm fumul să intre. Un ventilator introduce continuu aer proaspăt din exterior, menținând o presiune mai mare în casă de scări decât în încăperile adiacente. Fumul nu poate pătrunde contra unui curent de aer.

Ce s-a schimbat față de metodologia veche

Vechea metodologie de calcul folosea o viteză minimă de 0,5 m/s prin ușa de la nivelul incendiat, cu toate celelalte uși închise. Aceasta era regula din P118 anterior.

P118-1/2025 trimite acum explicit la SR EN 12101-13:2022 — standardul european pentru sisteme cu presiune diferențială — și impune o viteză de minimum 1 m/s pentru clasa 1 și minimum 2 m/s pentru clasa 2 prin ușile deschise de la nivelul incendiat. Această schimbare ridică semnificativ debitul de aer necesar față de calculele anterioare.

Clasele sistemului de suprapresiune

Clasa 1 se aplică la:

Clasa 2 se aplică oriunde clasa 1 nu este aplicabilă, inclusiv la clădiri înalte și foarte înalte.

Cum se calculează debitul de aer necesar — metodologia SR EN 12101-13

Standardul impune un calcul în doi pași independenți: cu toate ușile închise și cu ușa de la nivelul incendiat deschisă. Ventilatorul se alege pentru debitul cel mai mare dintre cele două.

Pasul 1 — Debitul cu ușile închise (QTDC)

Cu toate ușile închise, aerul scapă din casa de scări presurizată prin toate fisurile și neetanșeitățile structurii. Standardul identifică următoarele trasee de scurgere care trebuie calculate individual:

Suma acestor scurgeri se înmulțește cu 1,50 — un coeficient de siguranță de 50% pentru neetanșeitățile necunoscute ale anvelopei clădirii — și se obține QTDC.

Pasul 2 — Debitul cu ușa deschisă (QTDO)

Cu ușa de la nivelul incendiat deschisă, debitul principal este:

QDO = viteză minimă (m/s) × aria liberă a ușii deschise (m²)

La aceasta se adaugă scurgerile prin toate celelalte uși și pereți ai casei de scări, calculate la presiunea din casă de scări rezultată din calcul (PSC). Se obține QTDO.

Debitul de proiectare (QDESIGN)

Se ia valoarea mai mare dintre QTDC și QTDO, la care se adaugă 15% pentru pierderile prin conductele de distribuție:

QDESIGN = 1,15 × max(QTDC, QTDO)

Exemplu simplificat — clasa 1, ușă 1,00 × 2,10 m:

Debitul prin ușa deschisă: QDO = 1 m/s × 2,10 m² = 2,10 m³/s (7.560 m³/h)

La aceasta se adaugă scurgerile prin restul structurii la presiunea calculată în casa de scări — în practică rezultă un debit total QTDO de 2,3–2,8 m³/s pentru o casă de scări obișnuită de bloc.

Față de metodologia veche (0,5 m/s, fără calcul de scurgeri): debitul rezultat era 1,05 m³/s — mai puțin de jumătate față de cerința actuală. O diferență majoră pentru dimensionarea ventilatoarelor și a conductelor.

Presiunea diferențială minimă

Presiunea diferențială minimă între casă de scări și spațiul neprotejat, cu toate ușile închise, trebuie să fie de minimum 30 Pa (pentru ambele clase). Presiunea maximă admisă pe uși este de 80 Pa — pentru a permite deschiderea ușilor în condiții de urgență fără efort excesiv. Forța maximă admisă pentru deschiderea ușii nu trebuie să depășească 100 N.

Aceste limite trebuie respectate simultan: presiunea cu ușile închise să fie peste 30 Pa, și presiunea pe ușile închise să nu depășească 80 Pa. Acest interval relativ strâns (30–80 Pa) necesită un sistem de reglaj activ al presiunii.

Distribuția aerului în casă de scări

Aerul nu se introduce printr-un singur punct la baza casei de scări. SR EN 12101-13 recomandă distribuirea pe verticală prin puț sau conductă verticală, cu puncte de introducere la minimum fiecare al treilea nivel. Mai multe puncte de introducere fac mai ușoară îndeplinirea cerințelor de presiune și viteză uniform pe toată înălțimea. Viteza aerului la gurile de introducere nu trebuie să depășească 5 m/s.

Gurile de introducere nu se amplasează în apropierea ușilor — pentru a nu perturba distribuția uniformă a aerului prin uși.

Compensarea presiunii

Aerul introdus în casă de scări trebuie să poată ieși undeva pe nivelul incendiat. Sistemul de suprapresiune trebuie să prevadă dispozitive de compensare a presiunii — grile gravitaționale în anvelopa clădirii sau traductoare de presiune cu reglaj automat — care să permită evacuarea aerului excedentar de pe nivelul incendiat fără să se atingă limita de 80 Pa pe uși.

Ușile — condiție esențială

Suprapresiunea funcționează corect doar dacă ușile din casă de scări se închid etanș. Toate ușile trebuie să fie echipate cu dispozitive de autoînchidere sau cu sisteme de închidere automată în caz de incendiu. O ușă lăsată deschisă la un alt nivel decât cel incendiat anulează calculul și poate compromite întregul sistem.


3. Clădiri înalte și foarte înalte — reguli suplimentare

La clădirile înalte și foarte înalte, P118-1/2025 impune că atât casele de scări, cât și încăperile tampon se pun obligatoriu în suprapresiune. Proiectarea și calculul se fac pe baza SR EN 12101-13:2022.

Dacă există atât o casă de scări presurizată, cât și un degajament protejat sau o încăpere tampon presurizată care comunică direct, presiunea din casă de scări trebuie să fie cu cel puțin 5 Pa mai mare decât presiunea din spațiul presurizat adiacent. Principiul gradientului de 5 Pa se menține pe tot circuitul de evacuare spre casă de scări.

Degajamentele protejate și încăperile tampon se presurizează prin conductă separată față de casa de scări — nu din aceeași sursă.


Rezumat

ParametruTiraj naturalSuprapresiune
Dispozitiv de evacuareTrapă sau fereastră la ultimul nivelNu se aplică
Aria minimă trapămin. 5% din aria nivelului, min. 1 m²
Acționare trapăAutomată + manuală obligatoriu
Admisie aerLa partea inferioară, min. 75% din aria trapeiVentilator de introducere aer proaspăt
Extracție mecanică fumInterzisăNu e cazul
Viteză aer prin ușa deschisămin. 1 m/s (clasa 1) / min. 2 m/s (clasa 2)
Presiune diferențială minimămin. 30 Pa (uși închise)
Presiune maximă pe ușimax. 80 Pa
Forță maximă deschidere ușămax. 100 N
Distribuție aer pe verticalăPunct de introducere la min. fiecare al 3-lea nivel
Viteză maximă la guri introduceremax. 5 m/s
UșiAutoînchidere sau închidere automată la incendiu obligatorie

(Surse: NP P118-1/2025 — Normativ de securitate la incendiu a construcțiilor; SR EN 12101-13:2022 — Sisteme pentru controlul fumului și gazelor fierbinți. Partea 13: Sisteme cu presiune diferențială — Metode de proiectare și de calcul)